Smărăndița, dulcele copilăriei ca la bunica acasă

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Tuturora ne rămân în memorie și în suflete, gustul bunătățurilor preparate de bunici. Copiii de altădată, creștem și odată cu asta, se întâmplă de cele mai multe ori să ne depărtăm de preparatele naturale, sau cum le denumim astăzi ,,HOME MADE”, poate din lipsă de timp sau poate din comoditate, că doar se gasește orice la magazin sau la cofetărie.

De curând, am întâlnit-o pe Luminița Ana Ciobanu, ce pare încă de departe o femeie cu un suflet extrem de cald. De profesie jurist, dar cu o pasiune de nestăpânit pentru preparatele de casă, așa cum îi place să le numească, a accesat Fonduri Europene și a înființat Smărantița.

,, A fost o dorință dintotdeauna să am o afacere a mea cu dulciuri făcute natural, un loc cochet unde deviza ,,Trăiește-ți visul”, înseamnă în primul rând sănătate .”

A ales acest nume în memoria bunicii care îi bucura copilăria cu gustul cozonacului fierbinte, abia scos din cuptor.

,,Smarandița este dulcele copilăriei mele, atunci când copil fiind roiam în jurul bunicii mele când prepara cozonacii și păzeam cuptorul să îi scoată. Bunica mea, avea întotdeauna rezolvarea nerăbdării mele. Înainte de a coace cozonacii propriu-ziși, făcea niște cozonăcei cu umplutură, așa cum îmi plăcea, pe care îi cocea în cană metalică.

Născută în București, este crescută de bunicii din Botoșani, de unde astăzi vine cu toată zestrea bunătățurilor preparate natural, pentru care timpul preparării lor nu are ceas.

,, Când faci ceea ce te pasionează, timpul se oprește și curge pur și simplu pasiunea. Când faci ceva din pasiune, timpul nu are limită”

Deține propriul laborator în Breaza, unde este ajutată de mama sa, ,,maestru patiser”, așa cum îi place s-o numească, dar și de fiica sa de 12 ani, mica ucenică care pare că îi moștenește pasiunea.

,,Toate ingredientele sunt naturale, și de cele mai multe ori, aluaturile sunt frământate manual de mama mea. Sunt ca un pom fructifer, iar fiica mea rodul cel mai bun. Niciodată nu am forțat-o să facă ceva, am încurajat-o, o încurajez și o voi încuraja să-și urmeze pasiunea. Fiica mea pare că îmi moștenește pasiunea pe lângă cealaltă pasiune a ei, pictura. Zi de zi, fiica mea este bucuria din sufletul meu. Bunica mi-a lăsat în suflet un sfat prețios ,,Totul este să vrei, să poți și să faci, pentru că succesul nu există fără această împletitură”.”

Comments are closed.